I don't think we're in Kansas anymore

[Ema Snow]

• Ema ridica usor din sprancene, derutata. Da, desigur, femeia avea dreptate in privinta hainei. Mintea Soimencei incepu sa lucreze la un ritm alert, cautand solutii. Avea o carte despre magia croitorilor, insa nu apucase sa o citeasca. Si nici nu o avea la ea pentru a se documenta. In plus, nu fusese niciodata genul de fata care isi putea schimba intreaga tinuta cu o singura miscare de bagheta. Nu i se parea folositor. Uneori, era bine sa incerci sa te descurci si fara magie, iar ea incerca sa faca asta pe cat de mult posibil.
  Pai, daca nu rezolva ceva cu haina, atunci macar sa o rezolve cu ultima chestie. Isi cerceta buzunarul blugilor si scoase un pachet de tigari, pe jumatate gol. Nu se pricepea la astfel de lucruri, dar lumea se dovedea ciudata uneori. Il intinse fara sa ezite.
  " Puteti sa il pastrati. Va spun cinstit ca nu sunt fumatoare, dar lucrez la barul de acolo" spuse ea, indicand cu degetul inapoi spre cladire. " Oamenii ofera bacsisuri... abstracte cand se imbata"
  Ridica usor din umeri, amintindu-si intreaga scena. Un mustacios chel, ce-i aducea in minte imaginea unei morse pe moarte, alaturi de un prieten mult prea inalt si prea slab, se apucase sa bea pana cand a-si tine capul ridicat si spatele relativ drept devenise un adevarat sport extrem. Exceptand rasetele brutale, mult prea galagioase, si felul in care isi fuma plamanii tigara dupa tigara, fusese un client cuminte. Statuse la locul lui si se bucurase in vesnica fericire si nemurire a sufletului de taria doamnei Rosmerta. Pahar dupa pahar, pana cand se ajunsese la halba dupa halba. Mda...
  Avea in fata o alta problema legata de memorie. Ema stia doar cum putea readuce la viata detalii din amintirile oamenilor, dar nu si o bucata din memorie cu totul.
  " V-as putea oferi o cafea sau ceva? Sunt destul de sigura ca am putea sa rezolvam cu hainele daca mergem pana la Trei Maturi."