How you remind me

[Colin Hawkeye Rovson]

• Nu il scapa din priviri nici macar o clipa.
  " Nu stiu sa-ti spun... Daca e doar unul, ar trebui sa dispara de aici. E un mediu ostil pentru el. Dar daca nu e singur, sau are oridine stricte de undeva de sus...."
  Hawk nu isi continua ideea. Nici in minte nu-si dorea sa afle ce se intampla mai departe.
  " Mi-ar placea ca pocitania sa aiba o gura cu care ar putea vorbi" mormai el, incruntandu-se spre Dementor.
  Se simti ca un prost, stand acolo si asteptand sa vada ce se intampla mai departe. Insa nu asta il bazaia atata. Nu din momentul in care totul paru sa se deruleze prea repede.
  Pentru o clipa, sangele ii ingheta in oase, dandu-i o stare ciudata de tensiune si de pierdere sufleteasca. Soimul isi puse aripile langa el, incalzindu-l. Era suficient ca Hawk sa isi reia gandurile. Cu un du-te mut, patronusul porni in atac spre Dementor. Acesta paru sa se retraga, iar Soimeanul inainta cu incapatanare spre el. Proasta miscare. Abia acum, cand era la randul sau aproape de umbrele copacilor, ii putea vedea. Erau cu zecile. Ceea ce el considerase a fi doar aerul rece de iarna din desis, se dovedea o adevarata rezistenta de tortura emotionala. Spre surprinderea sa, oameni imbracati in negru stateau aproape de Dementori, fara sa para cat de cat afectati. Degeaba isi relua patronusul pozitia in fata lui Hawk.
  " Calliope!" striga, intorcandu-se pe calcaie pentru a o vedea pe tanara. Nu mai apuca sa-si dea seama daca o gasise sau nu, iar mintea lui fu in intregime consumata de intunericul rece.