Haunted

[Marc Lupin d'Verin]

Auzi acele două cuvinte şi închide uşa din nou, strecurându-se într-un spaţiu mult mai mic acum. O priveşte pe blondă cu un zâmbet oarecum înghijorat pe buze, pentru că nu ştia, exact ce să facă. Închide uşa, uitându-se la ea.
- Eşti... ok? întrebă, lăsându-se pe vine, lângă ea
-Eşti... prost? îşi răspunde singur.
Îi întinde mâna, pentru a ajuta să se ridice, analizând-o cu privirea. Ochi de şoim. Exact asta îi trebuia. Poate îi mai şi ardea de ceartă, exact asta îi trebuia. Îşi trece limba peste buze, neştiind ce să îi spună. În mintea lui era un război între posibil şi imposibil, între limite şi împis cam departe ca să fie adeăvrat. Nu ştia, exact, ce să creadă.