Silence is a good therapy

[Valerie N. Von Chevale]

Valerie era destul de agitată şi oarecum suparată că nu putea găsi o masă. Chiar voia să citească ceva şi să îşi rezolve durerea de cap. Însă, dacă nu putea să găsească o masă, în următoarele minute voia să se mişte în camera ei cu, cartea ca şi împrumutată. Îşi între-deschise buzele, întorcându-se brusc cu spatele pentru a căuta masa mult aşteptată şi dorită.
Când simţi o mână pe umărul său, tresări uşor, întorcându-se. Văzu în faţa ei o fată blonduţă, cu ochi destul de marii şi cu un chip plăcut care..se pare că tocmai voia să o scape de la problema sa cu masa.
-Oh! explacă deodata Valerie, zâmbind dulce. Mulţumesc frumos, minunat din partea ta. Chiar mă săturasem să pândesc mesele astea..zise aceasta, surâzând uşor.
Valerie ajunse la masa fetei, aşezându-se pe scaun şi uitându-se mai atentă la insigna ei.
-Şoim, huh? Drăguţ. zise aceasta, zâmbind uşor în colţul guri, lăsându-şi cartea pe masă. Eu sunt Valerie, încântată.