just by my left brain

[Berny McNair]

Vrajitorul privea cum lasau cu fiecare minut cate o strada in urma. Ii facea placere sa priveasca orasul in care a crescut si zambi cand trecu prin fata mall'ului. Acolo si-a dus el prima prietena incuiata la intalnire cand avea doar saisprezece ani. Bineinteles ca relatia nu a durat mai mult de doua zile, dar amintirea ii dadea fiori. Continua sa se uite pe geam, cand isi dadu seama ca trebuie sa coboare.
'Pacat...' gandi el, incercand sa se miste prin autobuzul ticsit de oameni cu sacose in mana sau care vorbesc la telefon dand din coate la fiecare loc liber.

Odata coborat, Berny o lua rapid spre statia de tren ce se ridica impunatoare in fata lor. Ii zambi fetei. Avea grija sa faca acest gest de fiecare data, pentru a nu se simti lasata deoparte sau uitata. Chiar daca era un 'fustangiu' asta nu insemna ca nu este un gentleman.
"Asta este ultima masina pe care trebuie sa o luam. Dupa ce iesim din tren, mai avem de mers zece minute pe jos si ajungem..." zise Berny luand-o in brate pe fata si strangand-o atat de tare incat simti cum pentru cateva secunde respiratia ei devenise mai intensa.
Se departa de ea, pentru a ajunge la ghiseu si a-i cere femei de dupa doua bilete inspre Sevenoaks, inmanandu-i o bacnota de zece lire. Femeia scoase de dintr-un sertarel din dreapta ei doua bucati albastre de hartie si i le inmana vrajitorului, afisand acel zambet tipic al persoanelor ce lucreaza cu publicul.

"Sa aveti o calatorie placuta!" zise femeia uitandu-se spre Nina cu o privire oarecum invidioasa.
"Multumim, sa aveti o zi buna!" zise Berny, intorcandu-se spre fata de langa el si razand in pumni. "Tipa asta incearca sa ma scoata in oras de vreo doi ani insa nu reuseste. Ma intreb ce a fost in sufletul ei cand m-a vazut cu o fata mergand spre casa?"