The words that became reality

[James Bradley]

James ofta usurat cand isi siti bagheta in mana si in sfarsit se simtea din nou stapan pe situatie. Nu conta ca erau in inferioritate numerica, el si Ema n-aveau cum sa fie tinuti in loc de niste Noni, acum ca aveau baghetele la ei.
"Da, cred si eu ca e timpul sa ne caram de aici," zise James si reusi cu greutate sa se ridice. Trebuia sa forteze putin piciorul pana urmau sa ajunga la Hogwarts, altfel numai ii incurca si pe el si pe Ema.

Deschise usa incet catre coridor si pasi afara, auzind strigate de jos, isi dadu seama ca numai aveau mult timp sa scape. Chiar daca era increzator in sansele lor daca ajungeau fata in fata cu piratii, era mai bine sa ajunga la Hogwarts in siguranta, fara ca vreunul dintre ei sa se mai raneasca.
"Uite-i capitane, au iesit", striga o paluga, un prieten de-al capitanului cel mai probabil. "Sa-i prindem repede". James aproape ca incepu sa rada cand il vazu pe prietenul lui Sean cum fugea increzator catre ei si ii paru putin rau cand il puse la somn cu o vraja.