The words that became reality

[Ema Snow]

• Era vizibil mult mai relaxata acum. Faptul ca avea bagheta in mana ii oferea Emei o incredere si o siguranta aproape palpabile. Se intoarse sa-l intampine pe cel ce strigase si zambi satisfacuta cand acesta pica in vise, pus la punct de James.
  " Oh, nu" facu ea teatral. " Ce o sa ne facem acum?"
  Vorbise incet si apasat, iar privirea i se invartea dupa ceilalti prieteni ai Capitanului. Reusi sa inainteze pe coridor, cu bagheta strans tinuta in mana, pietrificand orice barbar ii iesea in cale. Ii compatimea, ce-i drept. Lipsiti de darul magiei si orbi in loialitatile lor fara temei. Urmau ordine fara sa gandeasca, nestiind nimic din ce riscau cu adevarat. In locul celor doi Soimeni puteau la fel de bine sa fie doi Viperini. Doi urmasi ai Devoratorilor. Aia i-ar fi omorat fara doar si poate. Asa macar ajungeau sa traiasca, desi Ema avea de gand sa nu-i lase sa scape basma curata. Si poate ca nu era numai datorita lantului de ura pe care il purta pentru Sean si ai lui; incalcase niste principii. Incalcase niste valori pe care Ordinul le proteja. Distrusesera, ranisera, patrunsesera in zone in care nu aveau ce cauta. Impregnasera aura energetica cu setea lor neinteleasa.