Witch, please

[Colin Hawkeye Rovson]

• Intelegea perfect. Acele astea erau un soi de facatura a necuratului. Da, exagera cum nu se poate, dar in creierul sau avea voie. Si in mintea lui, el era sef.
  Nimic. O idee se contura in mintea lui si realiza ca l-ar fi durut inima sa o lase sa-i scape. Da, daca pe Arlin o va supara, va accepta cu responsabilitate orice pedeapsa. Ceea ce nu era exact metoda lui principala de lucru. Nu, nu chestia cu acceptatul pedepsei; la partea asta avea experienta. Cea cu responsabilitatea. Ar fi fost mandru de el, de ce sa minta? Asa ca isi fixa privirea pe un punct invizibil, alfat undeva la jumatatea peretelui din fata sa, si incepu sa-si aranjeze cu degetul mare si aratatorul o mustata care evident nu era acolo.
  " Aceasta, tanara domnita, este o problema filozofica cu care foarte multi s-au confruntat de-a lungul secolelor. Minti ilustre cu care umilinta noastra nu se poate compara. Nimicul. Maretul nimic. Ce este oare acesta? Din ce este facut? Cum poate fi luat in stapanire si ce forta mistica, superioara, il conduce? Multi au definit nimicul ca fiind lipsa a ceva. A orice, de altfel. O definitie infantila, daca e sa ma intrebati. Oare acest nimic, in puterea sa grandioasa, nu este chiar esenta din care este fabricata aceasta lume? Va intreb, pe dumneavoastra, o minte plina de aspiratii de altfel, nu suntem noi sortiti greselii atata timp cat consideram ca nimicul este o absenta?"
  Adevarul fie spus, nu avea nici cea mai vaga idee ce tot indruga acolo, insa incerca sa para cat mai artistic cu putinta. Vorbi pe o voce usor ragusita, imbatranita, si se trezea ocazional sa-si fluture degetul intr-o miscare tremuratoare.