None goes his way alone

[Julieta D. Thibault]

• Inghiti in sec, privi multimea care se ingramadea la rafturi, raioane, la casa de marcat. Aproape ca se omorau unii pe altii pentru diferite chestii, sau gusturi comune. Se razgandise, mai bine statea afara decat sa fie strivita sau calcata in picioare acolo, nu era cine stie ce "pinky girl", cu posetuta la brat si cu tocurile in cap ca sa intre imediat si sa cumpere orice era scump. Isi intoarse rapid privirea catre baiatul care vorbi si zise:
  -Nu, sunt Julieta. Spuse ea zambind, spera doar ca el sa nu se supere pentru cum ii raspunsese insa ii placea replica asta, de aceea o aplicase acum. Era un bun moment sa o aplice, nu era rautacioasa si de ce nu?
  Nu stia de ce era asa aglomerat, nu era perioada sarbatorilor si vacanta era pe gata, innebunisera cu toti? Bine, stia ca majoritatea nu aveau chiar toate piulitele la cap insa acum era prea de tot, le lipseau chiar toate si pe deasupra era si molipsitor.