just by my left brain

[Ivy Thibault]

• Nina se miră de câte mijloace de transport trebuiau să folosească pentru a ajunge la casa familiei lui Berny. I se păru ciudat să trebuiască să ştii mereu la ce oră este autobuzul, apoi să calculezi în cât timp ajungi la următoarea staţie de metrou, şi tot aşa. Pentru un vrăjitor, acest lucru era puţin ciudat. Deşi nu putea să îl condamne pe Berny. Erau unii vrăjitori care prefereau căile de comunicaţii ale Încuiaţilor peste cele a vrăjitorilor. Măturile puteau fii o opţiune nu prea plăcută dacă suferi de rău de înălţime şi unii vrăjitori nu erau chiar maeştrii în artele Dispariţiei. Exemplul era chiar Nina în persoană.
  Îşi aminti de câte ori nu se secţionase singură, sau pe persoana cu care Dispărea. În plus, ajunsese de o grămadă de ori la mile depărtare faţă de locul plănuit. Şi uneori nu în cele mai plăcute împrejurări. Îşi aminti de data în care aterizaze într-un grajd plin de balegă. Lexie nu o iertase niciodată pentru asta.
  Reveni la realitate în momentul în care Berny i se adresă din nou. Se întrebă de ce era aşa de drăguţ cu ea. Până acum, Berny era unul dintre cei mai 'de treabă' bărbaţi pe care îi cunoscuse Nina. Nu ştia sigur dacă aceasta era şi opinia celorlalţi, însă pentru ea, Berny era un prieten care s-a arătat prieten din prima şi acest lucru era premieră pentru vrăjitoare.
  Se simţea uşurată că nu mai aveau mult de mers. Era deja nerăbdătoare să-i cunoască familia bărbatului şi să înceapă să afle mai multe despre viaţa lui. Deşi nu credea că avea să ajungă să trăncănească ca o moară stricată, avea ciudata impresie că era gata să dezvăluie mai multe lucruri despre ea lui Berny decât oricărei alte 'vechi cunoştinţe'.
  Fu surprinsă când vrăjitorul o luă în braţe, însă îi întoarse îmbrăţişarea. Destul de slab totuşi, având în vedere că avea braţele blocate pe lângă corp de ale lui şi o strângea atât de tare încât avea impresia că în curând avea să se sufoce. Când îi dădu drumul, Nina dădu drumul unui oftat ciudat.
  Îl urmări cum cumpără două bilete pentru trenul pe care urmau să îl ia. Gara era destul de pustie, doar doi trei călători care îşi aşteptau înfriguraţi trenurile cu câte un geamantan sprijinit de picior. Pentru că îl privise atât de atent pe Berny, observă privirea ciudată ce i-o aruncă brunetă drăguţă de la ghişeu.
  Nina se încruntă, şi se întoarse cu spatele la ea atunci când Berny o ajunse, luând-o la pas spre locul unde urma să se oprească trenul. Nina ridică o sprânceană cu un zâmbet.
  - Îţi place să faci fetele geloase, văd, spuse ea încuviinţând din cap a-tot-ştiutor. Ar trebui să fii mai milos, probabil că săraca fată va fumega în legătură cu asta săptămâni după, până va prinde curaj să te întrebe.
  Nina râse. I se părea puţin ciudat să te 'îndrăgosteşti' de băieţi doar după fizicul plăcut. Nu spunea că într-o relaţie nu era un lucru important, însă nu trebuia să fie etichetă. Erau lucruri mai importante. Dintr-o dată, fata de la ghişeu îi era mai puţin simpatică.