How you remind me

[Calliope A. Dubois]

• Ba voia sa stie, la naiba! Daca acum era acolo inseamna ca era complicata. Degeaba incerca soimeanul sa o protejeze, avea sa se bage in asta si sa nu-l lase singur. Insa la rugamintile lui ceda, avea o slabiciune cand cineva se ruga de ea si ceda, aproape in toate cazurile.
  - Bine, insa imi ramai dator cu o explicatie enorma! Spuse ea fixandu-l cu privirea si apoi schita un zambet vag, simti o durere surda in tot corpul, amortise. Mainile ii erau amortite, incheieturile ii sangerau si simtea deja cum o lua ameteala. Auzi din nou pasi, ii auzise si mai devreme iar asta..deja incepea sa o sperie si inghiti in sec, insa auzi o voce necunoscuta si isi ridica usor privirea.
  Asculta cu atentia conversatia lor, nu stia de ce insa Kane ii se parea destul de familiar. Sau se obisnuise ea cu persoane straine in jur si poate de aceea, insa soimeanul actionase bine, nu raspunse la provocarea lui Kane. Brusc disparu, se facu nevazut. Isi musca buza inferioara de nervi pana aproape dadu sangele, insa se calma. Trebuia sa gandeasca la rece.
  - Bine, nu avem mult timp asa ca hai sa ne caram naibi de aici. Noroc ca avea degetele lungi si putuse sa ajunga in spatele blugilor la briceag, il prinse bine si taiase franghiile de la maini si apoi de la picioare, asa facu si cu soimeanul. Isi observa una dintre incheieturi inca cu rana deschisa, sangera. Insa nu avea sa de-a nici macar o lacrima pentru asta, nu merita Kane nici macar asta.
  - Esti bine? Daca da..ar fi bine sa iesim de aici cumva,spuse ea privind in toate partile.