Dancing away with my demons

[Julieta D. Thibault]

• Ei bine ei ii era tot una daca el stia ce voia sau nu. Poate ca el asa se vedea, insa societatea il vedea intr-un alt fel, sau cel putin Julieta. Se incrunta in timp ce baiatul vorbea, sincera sa fie nici nu o interesa mare lucru despre "Zeul de Raphael" pentru ca astea erau doar aparente. El se ascundea in spatele unei persoane aproape perfecte, care distruge si rupe tot in calea ei, insa in adancul lui poate era chiar opusul.
  - Nu, stii ce fel de persoana esti? O persoana care daca in fata lui sau prin preajma lui s-ar desfasura un razboi ar inchide ochii, ca si cum ar visa urat si in curand se va trezi. Nu iti pasa de consecinte, care se pot resfrange asupra ta sau asupra altor persoane. Poate ca avea dreptate, poate ca nu. Asta era parerea ei si ramanea in picioare pentru un moment, era sigura ca nu avea sa o schimbe in curand. Simti degetele lui stranse destul de tare pe umarul ei si printre dinti, spuse:
  - Raphael, ma doare. Ii va lua cateva zile sa se vindece, rana e..destul de adanca si complexa, nu iti pot da un termen exact. Ai rabdare.