Selective blindness

[Colin Hawkeye Rovson]

• De obicei, cand il striga cineva, in ciuda sanselor de nesansa, existau doar doua-trei variante constante. Prima era Arlin, iar asta insemna o nazbatie secreta si cateva ore de relaxare, a doua era Irine, ceea ce ducea la suportarea strigatului de 'Dobby' si poate cateva cuvinte repezite pe care tot el le-ar regreta mai tarziu, iar a treia era Ema, unde lucrurile erau simple: 'Rovson, ai dat de naiba!' Asa ca se simti profund usurat sa distinga o voce masculina de data asta. Nu ca nu i-ar fi placut sa petreaca timp cu colegele, doar ca era altfel cand avea un amic langa umar, ci un o amica. Era altceva. Zambi, luand in recunoastere trasaturile lui Will, cu fiecare pas mai clare si mai usor observabile.
  " Hei!" saluta si Hawkeye, plecandu-si scurt capul.
  Era ceva in legatura cu Viperinul care ii castigase increderea lui Hawk cam din primele momente in care se intalnisera. Si cum el nu era mare fan al schimbarii primei impresii... Nici nu vedea de ce ar avea motiv.
  Se apleca o secunda si isi umplu palma cu zapada.
  " Ce mai zici tu, straine?" il intreba Soimeanul, razand usor.
  Mainile lui lucrau aproape inconstient, modeland rotund bucata rece din palma, in timp ce atentia ii era concentrata asupra lui Will.