since we found out that anything could happen

[Ivy Thibault]

• Nina înjură cu voce tare când spatele ei făcu contact cu gheaţa. De ce trebuia să i se întâmple mereu ei aşa ceva ? Tălpile ghetelor ei erau anti-derapante pentru un motiv ! Fu ajutată să se ridice şi Nina era recunoscătoare pentru acest lucru, fiindcă era o şansă destul de mare a echilibrul ei precar să cedeze din nou.
  Auzi două întrebări îngrijorate şi îşi dădu seama că erau cei doi vrăjitori de pe bancă. Bărbatul era drăguţ, înalt, cu cel mai genial păr pe care îl văzuse Viperina vreodată, iar fata era tipicul model de blondă cu ochii albaştri şi picioarele lungi.
  - Mersi, făcu Nina, începând să se scuture de zăpadă. Nu-şi mai simţea fundul, dar în afară de asta era teafără. Da, sunt în regulă. Nimic rupt, aparent.
  Râse nervos, păstrându-şi privirea la geacă şi pantaloni pe care dădea nervoasă cu mănuşile, nerezolvând oricum nimic pentru că şi ele erau pline de zăpadă. Nici nu-i cunoştea pe oamenii ăştia şi reuşise să se facă de râs în faţa lor din prima. Renunţă şă-şi mai scuture hainele după ce văzu că oricum e fără rost şi oftă o dată scurt, uitându-se spre cei doi străini.
  - Mulţumesc ... încă o dată, spuse ea puţin jenată. Îşi puse geanta înapoi pe umăr. Eu sunt Nina.
  Tocmai ai aterizat în faţa lor ca un pui căzut din cer, nu prea cred că-i interesează numele tău. Viperina încercă să ignore vocile din capul ei.