Selective blindness

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye se incrunta usor.
  " Nu, prietene, analizezi gresit" facu el, zambind. " Si acum esti amuzant, doar ca la un nivel ce nu este accesibil tuturor. Dar asta e ghinionul lor"
  Cum ar fi putut el sa fie un Ochi-de-Soim si sa nu-l aprecieze pe Will pentru ceea ce spusese? Recunostea ca nu era chiar una din temele extravagante atinse de filozofi, insa ii convenea mai mult asa decat o discutie din care ar fi inteles doar prepozitiile si conjunctiile. Asa ar fi fost cam aiurea. Nu ar putea sa tina pasul, iar Hawk ura asta. Era de acord cu destul de multe chestii, insa nu-i placea sa fie lasat in urma -chiar daca era pentru protectia lui.
  " Deci nu ai motiv sa te scuzi" concluziona, simtind cumva ca lasase ideea anterioara in aer.
  Isi duse mainile deasupra capului si le intinse, tragand usor de coloana si facand oasele sa trosneasca aproape imperceptibil. Ah, mult mai bine! Ii oferea o senzatie unica amorteala usoara dupa ce isi intindea putin muschii, de parca totul era o clipa suspendat in timp si in loc. Isi intoarse privirea spre Will, uitandu-se cu atentie la el. Era ceva... ceva de care nu isi dadea inca seama. Si nici nu stia cum sa intrebe, caci nu stia despre ce sa intrebe.
  " Te macina ceva?" se auzi vocea lui brusc, surprinzandu-l chiar si pe Soimean.