Don't dare to cry

[Rosalie Vivienne Alden]

Fata daduse afirmativ din cap. Ascultase cu mare bagare de seama tot ceea ce Ema ii povestise si incepea sa creada ca avea dreptate. Macar asa .. cum fusese singura a aflat ca totusi mai exista si cineva bun in aceasta poveste, cineva care le dorea inca binele era acolo. Ei bine, asta era ciudat, caci nu se putuse gandi la nici macar o persoana. Sa fi fost cineva din familia Emei sau din fosti prietenii apropiati din Ordin ai tatalui sau? Inchise ochii si scuturase usor, usor din cap. Prefera sa nu se mai gandeasca la toate aceste detalii pana nu era momentul potrivit. Nu voia sa fie luata prin surprindere cu cine stie ce noua poveste, dar nu voia nici sa puna accent doar pe asta si sa uite de problemele de acum.
"Da, draga mea .. inteleg si ma bucur ca ai trecut si peste aceasta greutate, iar in legatura cu acea persoana .. hmm, nu stiu cine putea fi, dar presupun ca vom afla la momentul potrivit." , spusese Rosalie plina de speranta. Trebuia sa fie neaparat un final fericit, caci daca nu era fericit, nu era finalul . Clar !