It’s 5 o’ clock in the morning~

[Rose Lotte Heartfilia]

Rose zâmbi. Era destul de plăcut să nu se mai ciondănească cu nimeni şi să găsească şi ea liniştea undeva. Îşi trecu uşor mâna peste ceafă simţindu-şi tatuajul bine pronunţat pe acea porţiune de piele. Pentru prima oară în viaţa sa tatuajul acela nu îi mai inspira răutate, ambiţie prostească şi încăpăţânare. Era ciudat. Îşi luă mâna de la el, oftând. Se uită clipind des la băiat, când îl văzu. Mai bine zise, văzu cât de comod se puse el în poala sa. Rose zâmbi întinzând roba băiatul pe trupul său. Întinse marginile pe tot corpul lui de la picioare pâna la umeri.
Era ciudat cât de grijulie devenise brusc, probabil asta era doar un impuls momentan. Defapt, nici nu se gândea să fie aşa mereu. Îi plăcea destul de mult să fie o singuratică chiar dacă nu era mereu prea plăcut. Rânji uşor când îl auzi.
-Desigur. Nu vrem să ne stricăm reputaţile, ne? zise aceasta încă rânjind, la un moment dat rânjetul transformându-se într-un zâmbet dulce. Prea dulce pentru o fată ca ea, cu o personalitate ca a ei mai exact. Eh? Nu mă enervează că eşti prea calm. Bine, nu atât de rău. surâse după ce termină de vorbit, rezemându-se complet cu spatele de copac, mai trăgând încă odata uşor de robă, întinzând-o mai bine pe spatele băiatului unde era dezgolit.
Începu să cânte şi ea odată cu Drew, însă rămase cu ochii deschişi fiind conştientă că nu va mai putea adormi deloc. După ce fredonă o parte din cântec, îşi puse uşor mâna pe umărul băiatului apropiindu-se uşor de urechea sa.
-Drew, zise aceasta pe tonul ei specific, cu accent puţin francez, nu pot dormi. continuă bruneta. Îşi ridică uşor chipul de lângă urechea sa, acum privind atentă chipul băiatului. Era la doar câtiva centimetri distanţă de chipul său, o şuviţă brunetă picând pe chipul lui. Aşteptă un răspuns, zâmbind firav văzându-i chipul obosit care era destul de drăguţ.
-Eşti ca un copil mic. şopti ea, surâzând, fără să se mişte din poziţia în care era.