None goes his way alone

[Julieta D. Thibault]

• Isi adanci si mai tare mainile in paltonul alb, simtea ca ingheta daca nu ar fi avut inca doua bluze pe dedesubtul paltonului. Insa fusese precauta de dinainte si se gandise ca poate avea sa faca o plimbare mai lunga, zis si facut.
  - Da, si eu aveam nevoie de putin aer curat..aerul de la castel e destul de sufocant, mai ales acum ca incepe scoala si elevii se intorc din vacantele cu familia sau prietenii,ea nu fusese intr-un loc special, decat la plaja langa ocean unde il cunoscuse pe Will si se distrase pe cinste, insa nimic mai mult. Au ramas amici, inca un prieten in plus nu avea sa ii strice cercetasei.
  Se intoarse imediat cand auzi cuvintele baiatului si apoi se opri punandu-si mainile in solduri, rase.
  - Hei, nu e corect. Dadeam doar cu presupusul...nu pari..adica nu pari genul de baiat singuratic. Dadu usor absenta din umeri, fusese suta la suta sigura ca baiatul avea prietena, insa se pare ca se inselase. Isi trecu o mana prin parul des si blond, iar buclele se lasara putin mai lejere pe umerii ei exact ca o cascada, Julieta zambi cand observa ca incepea sa ninga. Zapada era moale acum si numai buna de bulgarit, asa ca il lasa pe baiat sa inainteze in fata si lua un bulgare in maini aruncandu-l spre el. Il nimeri din prima, zicand:
  -Ups, nu am fost eu.