Now we can't be lovers, we aren't even friends.

[Katharina van der Wall]

• Se agăță de brațul lui, ignorând cu desăvârșire, lipsa acestuia de chef și sictirul fățiș. Dacă era gardianul ei, ei bine, va avea grijă să-l țină ocupat 24/24, doar așa, de distracție. Închise ochii în clipa când Dispărură, iar când se trezi în Pădure trase aer în piept, zâmbind veselă. Își dădu ochii peste cap când dispăru de lângă ea de parcă ar fi avut ciumă și îl urmări pentru câteva clipe cu privirea, apoi își pierdu interesul să vadă cum tot desface bagajele. Privi în jur, analizând locul și își dădu jos geaca pe care o purta, rămânând într-un pulover negru. Clipi, apoi se uită la Marc, vrând să-l roage să meargă cu ea ceva mai încolo pentru a vedea locul. Observă însă că avea treabă, așa că renunță la idee, și plecă singură, zâmbind slab. Era frumos afară, și știa că niciun elev nu ar fi venit pe acolo, căci era sâmbătă și cei mai mulți erau plecați în Hogsmeade. Își trecu degetele prin păr, umezindu-și buzele roșiatice. Se uită în urmă, realizând că se depărtase de locul în care se opriseră și se întoarse, privind în jur. Își grăbi pasul, și se împiedică de ceva, căzând. Gemu de durere, observând apoi tăietura adâncă după mână și blestemă încet, ochii umplându-i-se de lacrimi.
  -De când Pădurea lui Dean e plină de cioburi? șuieră printre dinți și privi pământul, observând că se tăiase într-o așchie ascuțită. Clătină din cap și se ridică, scuturându-și hainele, apoi își trase mâneca puloverului pe braț, mulțumind în gând că își luase ceva închis la culoare. Măcar așa nu se vedea sângele. Înghiți în sec și își aranjă părul, apoi se întoarse să plece, dar se lovi de Marc. "Ai dat de necaz, Katharina!" îi cântă conștiința, iar Kathh își mușcă buzele, fără să ridice privirea din pământ, simțind cum rana îi zvâcnea dureros.