Let me touch you.

[Katharina van der Wall]

• Ieși în fugă din Pivniță, răsuflând ușurată căci reușise să scape pentru un moment de Marc și urcă scările în grabă, gândindu-se pe fugă la un loc în care să meargă, și unde șatenul să nu o găsească așa de repede. Avea nevoie de liniște, fără a-i auzi glasul sau a-l vedea, căci simțea că înebunește dacă mai stă mult în preajma lui. Păși pe o treaptă, apoi se opri căci aceasta se mișcă și când ajunse în dreptul coridorului ce ducea spre oglinda lui Erised, făcu un salt, acoperind mica distanță dintre scări și podea, apoi o rupse la fugă, ridicând o rugăminte către ceruri, cerând niște clipe fără scandal. La naiba, nici că cerea prea multe. Se opri gâfâind în fața ușii, și o deschise, intrând rapid în încăpere. O închise cu grijă, apoi se roti, uitându-se spre oglindă. Chițăi speriată când îl văzu pe Ryan și îl privi urât.
  -Tu fantomă, altă dată spune ceva, zise bosumflată și se îndreptă spre el oftând. Îl îmbrățișă strâns, sărutându-l pe obraz, și-și lăsă capul pe umărul lui.
  -O să înebunesc foarte curând Ryan, ascultă bine la mine, murmură cu nasul ascuns în puloverul lui.