None goes his way alone

[Jason A. Richter]

• Ridica din umeri, zambind usor. Neah, inca nu se bucurase de placerile si neplacerile de a avea o prietena. Incerca sa fie realist si nici nu dovedise ca e batut in cap. A fi intr-o relatie cerea anumite sacrificii. Insa nu comenta. In primul rand, pentru ca nu vedea rostul, iar in al doilea rand, pentru, pentru ca intr-adevar nu stia ce ar putea spune. Asa ca de ce sa se chinuie sa gaseasca niste cuvinte inutile care oricum nu ar exprima nimic?
  Incepu sa mearga in pas lejer inainte, bucurandu-se de aerul rece. Daca trebuia sa fie sincer, lui ii placea primavara. Dezmorteala specifica acesteia si toate cele implicate. Cel mai mult ii placea linia clara dintre iarna si primavara. Un parau care curge pe sub stratul subtire de gheata. I se parea o imagine incredibila. Un moment unic ce i-ar asigura o concluzie clara referitoare la maretia naturala.
  Tresari cand simti zapada marcand un semn in locul in care fusese lovit. Se intoarse surprins, privind cu ochi mari spre Julieta.
  " Oh, da, sigur! Si eu sunt regele Angliei!" facu el amuzat si se apleca sa formeze un bulgare.
  O privi cercetator o clipa, apoi lansa bucata de zapada spre ea, zambind satisfacut atunci cand o lovi in gamba.
  " Asta e razboi!" striga el, fluturandu-si mana.