Death, do not be proud

[Colin Hawkeye Rovson]

• Cum adica nu era nimic de facut in aripa spitalului? Ca doar nu vorbea serios! Dar apoi, isi dadu seama cu nivelul de varsta cu care vorbeste. Nu se putu abtine sa nu maraie.
  " Asculta, piticot distrat, nu forta nota! Poate ca tu nu privesti lucrurile in ansamblu, dar, pentru cineva care o sa-si traiasca viata intr-un spital, tin sa te informez ca existe multe lucruri de facut pe aici. Doar ca nu iti arati interesul pentru studiu nu inseamna ca nu exista nimic de facut. Nu inseamna ca nu ai ce invata, doar stand aici si privind cu atentie in jur"
  Facu doi pasi spre ea, vorbind pe o voce joasa, vibranta, cu umerii trasi si aratand cat mai mare si mai impunator posibil. Continua sa o priveasca tinta, domninant, intr-o liniste morbida. Pufni si isi muta privirea. Da, Cassie era mica si nestiutoare. Nu merita un astfel de tratament, insa nu avea de gand sa o lase sa se scalde in senzatii false. Nu avea de gand sa o lase sa mearga cu cardul si sa se piarda intr-o mare de necunoscatori. Era o Soimeanca, avea potential. Si el va face tot ce ii sta in putere ca sa o salveze. Realiza ca era cumva surprins de reactia lui. Si poate ca evenimentele recente si stresul provocat isi spuneau in sfarsit cuvantul. Il ingrozi gandul ca avea sa cedeze, mai devreme sau mai tarziu. Hawk ofta si isi prinse puntea nasului intre aratator si degetul mare, inchizandu-si ochii.
  " Te rog sa ma scuzi..." murmura el, pe un ton mult mai calm si mai cald. " Ok, am inteles. Aratam, aratam, dar ce aratam?" intreba, uitandu-se iar la ea.