Now we can't be lovers, we aren't even friends.

[Katharina van der Wall]

• Se așteptă de la el să țipe, să-i spună că e o proastă pentru că plecase și să meargă înapoi, să strângă lucrurile și să o ia forțat înapoi la castel. Dar nu. Îl privi în ochi uimită când îi auzi glasul calm și ușor gâfâit, din cauză că alergase și își mușcă buza, părându-i rău că plecase fără să-i zică nimic. Tresări când îl auzi vorbind despre brațul ei și își privi palma, observând că era julită. Răsuflă ușurată, gândindu-se la ce ar fi zis dacă ar fi văzut adevărata rană, ce îi pulsa dureros pe braț. Tresări când o luă în brațe și oftă, zbătându-se încetișor.
  -Marc, pot merge și singură, îi spuse, privindu-l și oftă. Își sprijini capul pe pieptul lui, zâmbind slab, o senzație plăcută de căldură cuprinzându-i pieptul. "Ușor Kathh. Știi că nu se va schimba nimic. E doar acum." își auzi conștiința și trase aer în piept, mușcându-și buzele ușor, apoi oftă și își scutură capul, dându-și părul după ureche.