Now we can't be lovers, we aren't even friends.

[Marc Lupin d'Verin]

• Dă din cap când o aude vorbind despre cum ar putea să meargă şi singură. Îşi trecu limba peste buze privind-o în ochi, obligând-o să facă acelaşi lucru. Îşi lipeşte buzele de ale ei, scurt, uşor, într-un sărut, după care o saltă mai bine în braţele sale miai tare, lipind-o de pieptul lui. Nu mai pleca niciodată de lângă mine. îi spune cu o singură privire. Îşi trece limba peste buze, din nou, simţindu-i gustul dulce, după car eo ia cu viteză printre copaci, aproape fugind, fără să îi mai pese despre faptul că s-ar putea împidica. Voia să vadă dacă păţise ceva, sau dacă nu era nimic grav. Se opreşte în faţa cortului, oftând uşurat, după care păşteş înăuntru şi zâmbeşte la ederea interiorului spaţios, deşi nu era la fel de colorat cum îşi maintea el. O lasă pe canapea, ducându-se în bucătărie, luţnd de aoclo pansamente, două faşe şi rivanol după care se întoarce la ea.
  - Hai să vedem ce ai la mână. rosti, fărăs ăs e uite în ochii ei, pentru că ştia că îl va întreba despre sărut şi numai despre asta nu voia să vorbească.