Now we can't be lovers, we aren't even friends.

[Marc Lupin d'Verin]

• Se întoarce către ea, orivind-o aşa de speriată. Nu ştia de ce se comporta aşa. Probabil din cauza sărutului. Nici el nu ştia ce a fost în capul lui, aşa că va face tot posibilul să scape de această discuţie. Se aşează lângă ea, având un surâs dulce pe faţă, deşi se simţea fals, şi îi luă mâna într-a lui. tresare, simţindu-i mâneca puloverului. O ridică, încet, forţându-i mâna să stea dreaptă. Se ăncruntă, văzând tot acel sânge cât şi tăietura adâncă şi îşi ridică privirea către ea. Expresia lui nu mai era cea rudimentară, rece şi nepăsătoare. Era îngrijorat, supărat şi îi venea să strige la ea, deşi se abţinea din toţi rărunchii.
  Ce- De fapt, de ce mama naibii nu mi-ai spus? îi spune Marc pe un ton răstit, dar privirea ei speriată îl făcu să ofteze.
  Îşi strecură limba printre buze, umezindu-le, luând o faşă de lângă el, începând să şteargă din sângele care s-a strâns lângă ei. Era serios, fără nicio expresie, deşi ştia că asta încerca ea acum să citească la el. Să ştie dacă e nervos sau supărat, dar problema era că nici el nu mai ştia ce să spună sau să îi facă.