but baby, it's cold outside .!

[Katharina van der Wall]

• Îl privește pe Marc, cum se așează în spatele tatălui ei și simte cum toată acea teamă că el ar putea păți ceva, dispare. Lui nu avea să i se întâmple nimic. Nu-i păsa atât de mult de ea. Cuvintele lui o fac să tresară, dar totuși zâmbește într-un mod ironic spre tatăl ei, ce continuă să o privească. Încă simțea vârful baghetei împungându-i pielea. Dar era conștientî că nu ar fi îndrăznit să facă nimic. Orice ar fi încercat, tor ar fi sfârșit omorât de ea sau de Marc. De niște copii. Gândul acela o făcu să râdă. Și chiar începu să chicotească, iar când mâna șatenului o prinse pe a ei, Kathh chicoti și mai tare. Își împleti degetele cu ale lui, privindu-l câteva clipe în ochi, neputând să nu se simtă mândră, fără a știi măcar de ce.
  -Marc, fă bine și lasă bagheta jos, dacă nu vrei să regreți, zise pe un ton calm Dietrich, iar Kathh miji ochii, simțind cum începe să se înfurie.
  -Singurul care poate regreta în toată treaba asta, ești tu, tată. Și crede-mă, Marc nu e singurul care poate gândi rapid. Mama nu era o simplă vrăjitoare Veela, așa că nu te gândi că eu sunt, îi spune, apăsându-și bagheta pe traheea lui. Îi strânge degetele lui Marc, simțind încă furia de mai devreme, de când tatăl ei îl amenințase. Rânji când brațul tatălui ei se lăsă în jos, iar șatena se dădu un pas în spate, fără a-l scăpa din priviri. Îi dădu drumul la mână lui Marc și zâmbi slab către acesta. Totuși, presimți că tatăl ei va face ceva, așa că atunci când acesta se întoarse spare Marc furioas, bagheta șatenei era deja pregătită.
  -Expelliarmus! rosti calmă, deși putea spune că numai gândul de a știi că Marc ar putea păți ceva, o făcea să vadă roșu în fața ochilor. Prinse bagheta tatălui ei între degete.
  -Dă-mi bagheta, Katharina. Acum! se răsti bărbatul și făcu un pas în direcția ei. Deschise gura să spună ceva, dar vocea lui Marc o opri. Nu realiză ce se întâmplase, dar îl auzi pe tatăl ei țipând și observă cum fața lui e cuprinsă de bășici, apoi de răni urâte./ Îl privește pe Marc, întrebându-l din priviri dacă folosise "Flagrate", și răsuflă ușurată. Se grăbi să ajungă lângă șaten și zâmbi la rându-i drept răspuns la zâmbetul lui.
  -Hai să plecăm de aici, îi zise, luându-l de mână. Îl privi în ochi, rugătoare și aruncă bagheta tatălui ei jos, trăgându-l pe Marc spre ușă.