Now we can't be lovers, we aren't even friends.

[Marc Lupin d'Verin]

• Nu îşi ridică privirea către ea când o aude, ci doar continuă să o badajeze, fără să îi spună ceva. Nici nu ştia ce să îi spună. Îşi trece limba peste buze, tăind pansamentul, lăsându-i mâna să cadă uşor pe pătură. Îşi aude stomacul scoţând acele sunete iar în gândul lui tună câteva înjurături de care nu a auzit nimeni. Se ridică brusc, ignorând-o, ducându-se în baie pentru a-şi şterge sângele de pe mâini şi pentru a-şi pune bluza şi tricoul la spălat. Traversă sufrageria fără tricou, ieşind afară zâmbind din cauza aerului curat şi cald, luând bagajele de afară. Oftează, lăsându-le lângă canapea, scoţând din geantă hainele, până când ajunge la tricoul său. Îl desface, observând un caiet cu coperţi verzi peste restul de haine. Îşi ia tricoul pe el, şi îl ia în mână frunzărindu-l rapid. Zâmbi, fără să vrea, observând toate acele portrete ale colegior lui. Se opri brusc, observându-şi chipul. Îşi muşcă buza, fără să vrea, uitându-se la citat. Fără să gânească, rupe foaia, şi pune caietul la loc, îndesând haine peste el, după care ascunde hârtia împreună cu partiturile sale, în buzunarul mic al husei chitarei. Îşi trece limba epste buze, auzind-o pe Kath venind spre el. Dă din cap, afirmativ, luând chitara cu el spre bucătărie.