Dirty Hands

[Fantine Tholomyes]

Simtea cum forta sa crestea odata cu tensiunea, imbibata parca in carnea ei, in gandurile sale, in inima si suflet, in ochii in care se zbuciuma marea...
O atingere fina aparuta de nicaieri incepu sa se astearna pe suprafara de blana moale si roscovana, ca o binecuvantare.Isi imagina ca puterea toata secase in corpurile celor trei si se scurse ca prin minune in corpul ei, facand-o tot mai puternica si mai sigura de ceea ce face.Simtea ca Legea Atractiei chiar functiona si nu era doar o inventie patetica...Atragea puterea si suflul sperantei ca un magnet, crezand ca speranta era cea care ii oferise parca o pelerina invizibila ce diminua frica si facea puterea sa creasca din ce in ce mai mult.
Ca in filmele de actiune Incuoate dupa care era inebunita in copilarie, cand dusmanul se apropie ca o cobra gata de atac, asa se intampla si cu ea.Se simtea incercuita si nu mai avea peretele din spate, care sa o apere de vre-un atatc neprevazut.
De mica, era la fel de retrasa si nu intra in contact cu nimeni.Ii era frica de fetele necunoscute, cu toate ca le zambea binevoitor vrand parca sa diminueze o posibila ura a lor pentru ea...Era absurda idee urei purtate unui copil nevinovat, pe care ea si-o formase si o facea tot mai clara pe zi ce trecea, ajungand sa devina o piedica, o bariera intre ea si lumea normala. Parintii ei chiar si de psiholog ajutati nu putura sa inlature acea retragere si absenta a dorintei de socializare.Ramanea o singuratica cand era cu ceilalti copii straini, pe cand acasa era sufletul familiei.La gradinita era numita "Ciudata", pentru un adevarat lucru straniu.
Peretele...
Se aseza mereu cu spatele la peretele sau din curte pentru a evita posibile atacuri din spate, simtind ca e inconjurata de dusmani...Voia peretele aceal mereu acolo, protector, si sigur!
Nu astepta atacul fatis al unuia din lupi, ci sari ea, cu multa incredere, nestiind daca se arunca in fata mortii sau a castigului...