In your hour of need

[Dawn Snow]

Do you breathe the name of your saviour
in your hour of need?

-Klaus&Dawn-

• Acum realiza ca avusese tot dreptul de a se plange cand era copil si cazuse in curtea din spate a casei. Reusise cumva sa-si sparga buza si se vaitase ca o piticanie ce era, gandind scenarii sumbre la adresa surorii sale care se distra copios. Ce ar fi dat ca acum sa aiba doar buza sparta... Taietura din brat, desi nu era deloc mare schepsis, o ustura al naibii. In schimb, Dawn era destul de ok. Putin socata de ceea ce tocmai se intamplase si nervoasa pe ea insasi pentru ca isi scapase bagheta. Atacata in propria ei casa. Asta da scenariu demn de stirile Incuiate!
  
  Nu prea avusese chef de multe lucruri in ziua respectiva. Ajunsese devreme de la Sanctuar si era ferm hotarata sa-si faca o cafea, apoi sa se relaxeze cu o lectura sanatoasa. Pana la partea cu cafeaua, lucrurile mersesera ok. Insa cand Dawn isi luase cana si mergea pe hol, din bucatarie spre sufragerie, usa de la intrare se deschisese. Nu, nu se deschisese. Fusese mai degraba spulberata. Ceea ce o trimisese pe Dawn pe podea, realizand ca scapase cana in momentul in care auzise impactul si sunetul definit al cioburilor zanganind pe podea. Barbatul care sarise in interiorul holului ei era cat se poate de matahalos. De ce sparsese si geamul, asta era ceva ce Dawn nu intelegea. Isi scosese bagheta si se pregatise sa se apere, insa nu reusise prea multe. Holul ei devenise in curand un dezastru. Scapase bagheta chiar inainte de a Disparea.
  
  Aparuse in singurul loc care ii venise in minte. Padurea lui Dean. Se rezema de un copac, cu ochii inca mari din cauza socului. Nici macar nu stiuse cand se lovise sau cand se taiase. Nu avea nicio scuza.