Now we can't be lovers, we aren't even friends.

[Katharina van der Wall]

• Își mușcă buza, ochii ei strălucind și zâmbi, continuând să citească. Se gândi vag, la faptul că își dorea și ea o relație asemeni celei pe care o aveau personajele principale din roman. Îl văzu pe Marc trecând prin fața bucătăriei fără tricou pe el, și obrajii ei luară foc. Zâmbi prostește, simțind un gol în stomac, apoi luă o gură din sucul de dovleac. Aproape se înecă atunci când citi o scenă mai aprinsă, și în același timp intră și Marc. Katharina își mușcă buza, simțindu-și obrajii arzând. Puse între pagini semnul de carte și își ridică privirea spre Marc, încercând să se comporte normal. "Definește normalul vostru, Kathh. Schimbări de comportament și purtări de parcă ați fi un cuplu? Asta nu e normalitate, scumpo. E un joc pe care vă place să-l jucați." își auzi conștiința și își coborî privirea. Pe cine păcălea? Dorea cu disperare să nu mai fie un joc. Își dădu părul de pe chip, și se ridică de la masă. Voia să deseneze. Ieși din bucătărie și începu să caute caietul ei cu desene, în rucsac. Se încruntă când văzu că nu e acolo, și ieși afară, uitându-se pe jos. Se întoarse înăuntru și își dădu puloverul jos, rămânând într-un maieu alb. Se opri în ușa de la bucătărie, și-l privi pe șaten.
  -Mi-ai văzut caietul cu desene? E mare cât un jurnal și are coperțile verzi, spuse Katharina, clipind de câteva ori. Își mușcă buza. "Și am în el portretul tău" gândi supărată.