In your hour of need

[Dawn Snow]

• Dawn asculta tacuta schimbul de replici dintre cei doi. Roswood. Numele nu ii spunea nimic special, insa nici nu suna necunoscut. Il mai auzise inainte, desi acum mintea ei nu putea accesa informatia. Parca totul era blocat.
  Totul se schimba in fata ei, iar Dawn simti presiunea Disparitiei. Se trezi in sufrageria cunoscuta si se lasa automat asezata pe canapea. Abia daca mai constientiza ce se intampla. Aproba incet din cap la vorbele lui Klaus. O sa stea acolo si o sa-l astepte. Nu avea ce sa se intample rau, nu? O sa stea si o sa se calmeze. Insa atunci cand ramase singura, realizarea se lasa peste mintea ei incetosata.
  " Nu..." facu ea, ochii marindu-se. " Nu, nu, nu. Klaus!"
  Ah, de ce nu-si daduse seama din-ainte? Klaus avea sa se intalneasca cu Roswood. La naiba! Dawn se ridica de pe canapea, incepand sa ia camera la pas. Inainte, inapoi, inainte, inapoi. Tur dupa tur, mergea de la un perete la altul, fara sa constientizeze ce se intampla. Isi prinse buza intre degete, un vechi tic din copilarie, si scoase un sunet su-uit printre dinti cand simti spartura. Se duse la baie, hotarata sa se curete. Isi spala fata si curata taietura de pe buza, strambandu-se usor din cauza usturimii. Se gandi sa se ocupe si de cea de pe brat, insa ea era dreptace si se dovedi cam greu. O lasa asa, intorcandu-se pe canapeaua din sufragerie. Privi un punct fix si cazu pe ganduri.