Witch, please

[Colin Hawkeye Rovson]

• Isi batu buzunarul de la piept cu mana.
  " Asta este locul de onoare. Desi probabil va trebui putin modificat in asa fel incat testoasa sa stea comod."
  Se gandi la faptul ca o va putea lua cu el peste tot si ca micuta sau micutul va vedea lumea dintr-o noua perspectiva, de la o anumita inaltime. Poate ca va invata sa faca potiuni. Si in felul acesta, Hawk putea sa o supravegheze mereu. Sa fie sigur ca nu i se va intampla niciun rau micutei. Sau micutului. Nu-si facea griji in privinta lui Miremel. Bufnita lui era prea cuminte ca sa-i ridice probleme. Si nici nu o putea vedea pe Mire geloasa pe noul membru al familiei. Desi, daca ar fi devenit, se prea putea ca o bufnita sa faca ravagii cand venea vorba de testoase... Un motiv in plus pentru buzunarul de onoare. Insa nu avea sa se gandeasca la astfel de scenarii.
  Hawkeye ramase tacut, ascultand-o pe Arlin. Ii amintea in mod ciudat -dar placut- de un cantec vechi. Ceea ce auzi il puse pe ganduri. Oare cine avusese curajul de a cobori in interiorul propriei fiinte si a indrazni sa se cunoasca cu adevarat? El unul incercase, insa i se facuse teama de ce ar fi putut afla.
  " Dar daca cei din jur te pot vedea cu obiectivitate? Eu, indiferent cat de mult incerc sa fiu obiectiv, nu reusesc. Si hai sa lamurim un lucru, Arlin. Nu cred ca vei putea spune vreodata ceva care sa ma supere. Nu cred ca ai putea face vreodata ceva care sa ma supere. In adevaratul sens al cuvantului, nu in glumele noastre. Sincer."