King and Lionheart.

[Ema Snow]

• Se simtea de parca in sfarsit isi gasise locul. De parca in sfarsit era acolo unde era nevoie de ea si acolo unde se aflau persoanele de care ea avea nevoie. Zambi, amuzata si cumva surprinsa de cat de adevarata ii suna replicla lui William. Da, probabil ca daca i s-ar fi incurcat firele mintii sau pur si simplu s-ar fi pierdut in detaliile gandirii, ar fi zis un 'nu' cu zambetul pe buze, avand senzatia ca era un 'da'.
  " Desigur" ii raspunse ea la intrebare. " Cu bufnita si tot"
  Deja isi imagina. Nu credea ca William locuia intr-o casa extraordinar de mare, demna sa te pierzi in drumul spre bucatarie. Nu parea genul lui. Mai degraba ceva mai mic, mai retras si mai comod. Fara sa se gandeasca la ce face, imagini despre un posibil viitor ii venira in minte. Ema nu se imaginase niciodata genul de femeie care va sta toata ziua in bucatarie, trebaluind cu diverse activitati. Dar se vedea facand prajituri. Isi imagina cam cum va arata totul peste ani si ani. Ea vedea casa unor spirite de artisti lucizi. Isi imagina niste copii care vor fi pasionati de diferite arte. Muzica, dans, pictura, teatru, literatura. Gandul ii zbura spre camera de la etaj, din casa parinteasca. Tatal Emei se ocupase de o camera, modificand-o astfel incat ea si Dawn sa isi petreaca timpul impreuna. Era o camera pe jumatate plina de partituri, pe jumatate plina de vopseluri.
  Ema il trase pe Will dupa ea, conducandu-l spre cele doua balansoare.
  " O sa fie frumos" murmura ea cu zambetul pe buze.