I will always find you

[Ian Richter]

I will always find you

Ian&Freyja

• Sanctuarul dragonilor era, în viziunea lui Ian un loc crud. Nimeni nu putea pretinde că dragonii erau niște ființe blânde și pașnice, însă lucrurile de care erau în stare nu îi defineau. Cum ar arăta o lume în care toate celelaltle ființe ar judeca toți oamenii doar după lucrurile pe care sunt în stare să le facă? Ian se înfioră și acel mic gest nu se datora frigului ce se lăsate peste întreaga lui lume o dată cu venirea iernii. Câteodată i se părea că nu iarna era de vină pentru tot acel ger insuportabil, ci însăși viața lui, lucrurile rele pe care le făcuseră cu toții determinând natura să-și caute moduri în care să șe protejeze, să se descotorosească de creațiile care îi făcuseră atât de mult rău.
  Lăsă gândurile apocaliptice de o parte, încercând să privească obiectiv scena din fața lui. Un bărbat scund, dar puternic trăgea de lanțurile unei cuști, strigând instrucțiuni în stânga și dreapta, încercând să liniștească un dragon mare, negru, încarcerat. Încercă în zadar să ghicească rasa, însă era prea departe și Ian nu era chiar maestru. Urmări frumoasele rafale de foc pe care dragonul înfuriat le trimitem spre cer fără să tresare.
  Erau niște creaturi atâ de interesante și de inteligente, dragonii. Pini de magie, cu o istorie străveche, Ian îi considera înțelepții și sfătuitorii lumii magice. El credea într-adevăr că, cu puțină răbdare și antrenament, orice vrăjitor putea să comunice cu dragonii străvechi.
  Reveria lui Ian fu întreruptă de un zgomot de crengi rupte în spatele său. Se încruntă și se întoarse cu spatele la dragoni pentru a-și întâmpina compania.