Selective blindness

[Will O'Shea]

• Will zâmbi. Dap, se părea că Hawk știam exact despre ce vorbea. În ultimul timp, se simțise aproape pierdut. Nu mai știa cum să se controleze pe since, cum să se ascundă sau cum să își deschidă mintea. Lucruri pe care înainte le făcea zilnic și fără probleme, acum îi erau aproape imposibile. Probabil că Hawkeye avea dreptate: era prea obosit să se mai ocupe și de el. Oftă scurt. Era într-o perioadă destul de neplăcută, însă era imprimat în caracterul său să lase asta deoparte și să se ocupe tot de cei din jur, în loc de el însuși.
  'Ai dreptate, însă știu eu sigur că dacă nu mă mai ocup de ceilalți, mă voi simți și mai rău,' spuse Will cu un zâmbetul scurt. Nu prea avea ce face. Ăsta era el și ar fi fost timpul să accepte și să treacă mai departe. Ușor de spus, greu de făcut.
  'Ei bine și tu?' întrebă el, ridicând din umeri. 'Am ciudata impresie că nu te distrezi tare mult pe aici.'
  Râde scurt.