King and Lionheart.

[William Knight]

• Ii placea zambetul ei. El avea nevoie de astfel de zambete care sa-i lumineze zilele. Nu putea descrie imaginea Emei. Cea interioara. Era mult prea complicata. Mult prea plina de intamplari, sentimente si... persoane. Cu siguranta, la fel ca toti ceilalti, si ea avea mai multe personalitati. Mai multe fete. El unul avea. Modul de a gandi era prea plictisitor si.. enervant. Stilul sau de a picta era prea complicat. Modul sau de a vorbi, in preajma Emei cel putin, era prea poetic si dulce, iar infatisarea lui era opusul tuturor alora.
  " Cu bufnita, cu caine, cu toti, daca doresti."
  Isi imagina cum ar fi putut-o invata pe Ema cativa pasi de dans in podul casei, sau cum gateste pentru ea. Nu stia retele obisnuite pe care toti le faceau de Craciun sau de anul nou, insa stia cateva specifice din nordul Regatului Unit, din Franta si din America. Nu erau decat una din fiecare. Si totusi se pricepea si cu cele specifice orasului din care venea. Mai bine scriau amandoi poezii, carti, sau luau ceaiul de ora cinci, plantau flori in gradina din spatele casei, sau se culcau devreme, organizand si o bataie cu perne, decat sa fie un cuplu clasic, sotul la munca toata ziua si sotia in bucatarie cu vase murdare pana in tavan; 101 dalmatieni in jurul ei urland, si casa cu susul in jos. Se aseza pe balansoar, continuand sa o priveasca pe Ema. Nu putea fi considerat obsedat. Acum erau impreuna, doar ei, si avea tot dreptul. Poate prea visator, insa acesta era el. Vasatorul incurabil.