I will always find you

[Ian Richter]

• Ian se strădui să vadă ceva în umbra întunecată a pădurii. O siluetă puţin mai deschisă decât restul peisajului se contura ca un mic dâmb într-o poziţie ciudată, pe jos. Ian făcu câţiva paşi spre ea, până când ajunse destul de aproape pentru a distinge ceva.
  După constituţie şi rochie, Ian îşi dădu seama că era o fată. Ceea ce îi atrase atenţia în întuneric fu părul ei de un alb deosebit şi frumos. Nu ar putea să uite acea culoare incredibilă, naturală. Era o Viperină, pe care o observase de mai multe ori în Pivniţă, stând retrasă şi tăcută.
  - Eşti bine? o întrebă el, eliminând distanţa dintre ei în doi paşi lungi.
  Îi oferi braţul pentru a o ajută să se ridice. Nu ştia exact motivul pentru care căzuse, însă nu credea că o făcuse intenţionat, aşa că îşi păstră întrebările stupide pentru el.