Selective blindness

[Colin Hawkeye Rovson]

• Aproba, dandu-i dreptate. Da, Will parea genul de persoana care nu ar fi putut pur si simplu sa paseasca in exteriorul situatiilor. Tipul era menit sa ajute, iar Hawk se intreba daca nu cumva asta era destinul lui.
  Rase cand il auzi. Un raset incet, dar plin de un amuzament straniu. Punct ochit, punct lovit. Se stramba, cu zambetul inca pe buze.
  " Sa stii ca, intr-adevar, cam asa stau lucrurile. Cred ca momentan am facut suficiente tampenii. Ma gandisem sa iau o pauza. Sa fiu elevul model. Doar ca in realitate asta se dovedeste cam greu si sincer, nu stiu cum as putea trai sa stau locului pe un scaun, fara sa ma hatan macar."
  Ieri statuse in camera de zi a Ochilor-de-Soim si aproape ca il apucase damblaua. Primele cinci minute decursesera normal. Statuse cuminte pe canapea, uitandu-se la focul care ardea in semineu. Apoi a inceput sa-si faca tot felul de scenarii in minte, cu cele mai bune idei pe care le avusese pana atunci de a face farse. Si cuprindea cam orice zona vedea cu ochii. De la scarile lipicioase la balustrada alunecoasa, la ferestrele innegrite si balonase de sapun, la pitici care canta melodii enervante si pana la dragoni de fum zburand langa tavanul inalt. Orice nimic care ar scoate-o din sarite pe Snow era bine venit. Insa isi amintea constant ca el era in pauza.
  " E chinul pamantului, zau"