I will always find you

[Ian Richter]

• Nu fu prea convins că fata se simţea bine după răspunsul ei vag, aşa că o susţinu în continuare şi după ce se ridică, ţinând-o ferme de cot. O văzu încruntându-se, ducându-şi mâna în spatele genunchiului şi aducând-o înapoi în faţa ochilor cu un obicet subţire conturându-se în palmă. Ian se încruntă la mâna fetei, însă şi-o retrase prea repede pentru a reuşi să observe ce ţinea.
  Fata avea un nume ciudat. Ceva... Freyja... da, asta era. Ian evită să-i spună pe nume, totuşi, în caz că greşea.
  Însă tresări brusc când îşi auzi strigat propriul nume. Aproape că îi dădu drumul Freyjei. Aproape.
  - Lasă-mă să-ţi văd mâna, o întrerupse el pe un ton amuzat, cu o privire ce exprima amuzament amestecat cu frustrare.
  Îi ridică mâna fără să aştepte un răspuns şi privi ciudatul obiect pe care îl văzuse înainte. Era... o săgeată? Aruncă o privire încruntată în întunericul pădurii.
  Îi lăsă mâna jos şi îşi drese glasul puţin stânjenit. Apoi, o mai întrebă o dată:
  - Eşti sigură că eşti bine?