I will always find you

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Freyja clatina din cap cand Ian ii spuse sa-i arate mana, insa acesta o forta s-o faca, asa ca nu mai putea sa ii ascunda asta. Si nu mai putea nega ca era cam ametita, insa nu stia ce ar fi putut spune. Sau face. Stia ca cel are aruncase sageata mai era inca in padure, si si-ar fi dorit sa se duca dupa el, insa piciorul ei subred nu prea ii ingaduia acest lucru.
  "Nu, ai dreptate. Nu sunt bine."
  Fu pe cale sa se prabuseasca la pamant, piciorul sanatos nemaiputand tine greutate, insa se prinse mai bine de mana lui Ian. Nu stia daca pe acesta il durea sau nu, insa in acel moment nu ii pasa prea mult.
  "Poti sa ma duci pana la mama? Ea va stii ce are de facut", rosti ea, indreptandu-si spatele si incercand sa ignore senzatia ca lumea se clatina cu ea.
  Fara sa ii mai astepte raspunsul, il trase dupa ea, topaind intr-un picior, fara sa ii dea drumul. Simtea ca daca o va face, va cadea la pamant si va muri. Pe langa asta, era ciudat cum copacii se multiplicau si uneau, si cabana micuta in care mama ei citea in acel moment se tot duplica.
  Din fericire, Caroline ii vazu de la fereastra, si iesi in graba, prinzand-o pe Freyja de mana cealalta.
  "Ce a patit?"intreba femeia cu parul lung si argintiu, impletit intr-o parte, cu care fiica sa semana izibtor.
  Freyja se simti in siguranta, desi ii parea rau ca-l trasese asa pe Ian, fara sa-i spuna prea multe. Sau sa-i ceara macar scuze.