In your hour of need

[Dawn Snow]

• Il ajuta cum putu mai bine sa se mute pe canapea. Se simtea de parca era ea cea care primise loviturile. Insa, de indata ce reusi sa-i vada ochii, se grabi sa-si gaseasca drumul spre baie. Se uita prin jur, intalnind obiecte ce-si aveau rostul intr-un asemenea spatiu. Insa privirea i se fixa pe dulap. Il deschise si lua bandajele si dezinfectantul, aruncand o privire rapida dupa altceva folositor. Se grabi inapoi si ingenunche pe podea, langa canapea.
  Se uita o clipa lunga la Klaus inainte de a se apuca sa lucreze la loviturile incasate, scrasnind din dinti de fiecare data cand trebuia sa puna dezinfectant pe pielea iritata. Incerca sa lucreze cat mai repede si cat mai precis, incercand sa priveasca cu detasare emotionala. Mirosul dezinfecantului ii imbiba creierul, dandu-i o stare ciudata de calm de care era convinsa ca nu va dura mult. Nici nu constientiza atunci cand soptea ocazional cuvinte incurajatoare, gandind injurii la adresa bastardului nenorocit si cautand solutii pentru a bandaja cat mai bine.
  Cand termina, lasa totul vraiste si reveni langa capul lui. Inca ingenunchi pe podea, Dawn isi lasa usor capul pe umarul lui Klaus, tracandu-si cu grija bratul peste pieptul lui, atenta sa nu atinga vreo zona ranita. Ochii incepura sa-i lacrimeze, insa nu scoase niciun sunet si nu-si agita respiratiile.