I will always find you

[Ian Richter]

• Ian urmări absolut tot ceea ce făcu mama Freyjei, însă nu înţelese absolut nimic. Stătu într-un colţ al camerei, urmărind-o pe Viperină printre ochii îngustaţi. Expiră uşurat atunci când femeia îi spuse fiicei sale că se va face bine în curând.
  Ian încuviinţă din cap când femeia i se adresase lui. Avea să stea cu Freyja până venea ea. De fapt, imediat ce ea se va întoarce cu tatăl, Ian plănuia să meargă în pădure şi să-l caute pe cel care o lovise cu atâta laşitate.
  Ian ridică din sprâncene la scuzele şi mulţumirile fetei, arătându-se surprins.
  - Nu te îngrijora, e în regulă, răspunse el, puţin stânjenit. Nu prea i se mulţumea lui prea des, poate pentru că nu prea făcea lucruri pentru alţi oameni.
  Se aşrză pe scaunul arătat de Freyja.
  - Eşti norocoasă, observă el, fixând uşa cu privirea. Ai o mamă pricepută.