Now we can't be lovers, we aren't even friends.

[Marc Lupin d'Verin]

• Se așeză liniștit pe scaun, umezindu-și buzele si privind masa. Începu să mănânce fără a o privi pe Kath. Își lăsă chitara rezemată de masă, mestecând lent.
  -Caută prin geanta cu haine. Sigur e îndesat pe acolo. spuse scurt, mâncând în continuare, fără să-și ridice privirea spre șatenă.
  Din instinct, iși mută privirea spre chitară, sperân ca fata să nu-și dea seama că o pagină din acel caiet lipsea, defapt ruptă de către Marc.
  Totuși, era încă șocat din cauza acelui desen. Nu se aștepta ca șatena să îi facă portretul, tocmai al lui. Căzu pe gânduri, fără să o bage în seamă pe Kath care scotocea printre bagajele pline, căutând acel caiet cu desene. Își turnă de asemenea suc de dovleac într-un pahar, dar îl lăsă pe masă, se ridică de pe scaun. Se plictisise, și mintea îi zbura peste tot, așa că nu era prea atent. Își luă chitara cu el, înaintând spre sufragerie, și o privi pe șatenă.
  -Încă nu l-ai găsit? înterbă pe un ton plictisit, știind că ascunsese foarte bine acel caiet prin mormanul de haine, care era un dezastru.
  Se așeză pe canapea, scoțându-și chitara din husă, având grijă ca acel dsesen să nu pice. O așeză pe genunchi, trecându-și lent degetele peste corzile acesteia, fără să înceapă un anumit câtec. Doar din plictiseală făcea asta, nimic mai mult. Oftă zgomotos, lăsându-se pe spate și privind tavanul pierdut. Își umezi din nou buzele, și lăsă chitara rezemată de canapea.