In your hour of need

[Klaus Lovel]

• Isi desfacu camasa la nasturi ca sa lase rana sa respire, era o rana destul de adanca. Nu stia pe unde mai avea alte rani insa simtea o usturatura la buza inferioara ceea ce il facu sa isi puna degetul acolo, iar sangele se prelinse imediat. O astepta vreo doua trei minute pe tanara pana venise cu dezinfectantul si deja simtea durerea ce avea sa indure. In cateva minute ranile ii fusesera curatate insa scrasnise din dinti si injura in gand de fiecare data cand dezinfectantul facea contact cu ranile. Acum urma doar sa aiba rabdare sa se vindece si apoi sa treaca din nou la actiune, insa de data asta nu avea sa mai fie prins cu garda jos. O observa pe Daw cum isi lasa capul pe pieptul lui si ii lua mana intra lui impleticindu-si degetele lui cu ale ei. Ii intoarse chipul cu cealalta mana spre el si ii sterse lacrimile cu degetul mare, zicand:
  - Sunt bine, nu-ti fa griji. In cateva zile o sa fiu ca nou. Promit! Si nici Rosewood nu te va mai deranja, prea curand. O saruta pe crestetul capului si apoi se ridica in fund sprijinindu-se de canapea, ii facu semn sa se aseze langa el punandu-si o mana dupa talia ei.
  - Te-a ranit? Din cate am vazut casa e cam vraiste.