my heart will ever be cured?

[Klaus Lovel]

• Surase scurt cand observa ca o speriase. Nu ii fusese asta in intentie insa ii placea sa faca asta, mai ales cu soimeanca. In plus nu o mai vazuse de cateva luni, crezuse chiar ca se evaporase. Tot ce era posibil, plus ca nici cu Agnes nu mai socializase in ultima vreme. Avusese treaba, o neglijase chiar si pe Dawn in ultima vreme. Insa se alesese si cu o mama de bataie, cu buza sparta si cu o rana destul de urata pe piept care avea sa dispara cu timpul. Intra in camera inchizand usa dupa el, putea sa pretinda ca era fratele lui Arlin daca cineva ii lua la rost. Insa sa fim seriosi, prefera sa nu..fusesera impreuna, iar acum ramasera prieteni. Nu o putea vedea ca pe o sora, mereu ii reveneau in minte imaginile petrecute cu ea chiar daca acum atentia lui era concentrata total spre Dawn. Arlin fusese o parte fericita din viata lui, pana cand il refuzase si incetase sa mai isi faca sperante. Se aseza langa ea pe pat, zicand:
  -Tot asa, m-am ales si cu o mama de bataie zdravana de la vreo trei tipi insa am supravietuit. Tu? Si ce cauti aici, ce s-a intamplat cu bratul tau? Esti bine? Spusese cuvintele astea ca o moara stricata insa nu-l interesa.