Death, do not be proud

[Colin Hawkeye Rovson]

• Eeww...
  Hawkeye se stramba cand vazu imaginea unei iritatii produse de alergia la solzii de dragon. Arata chiar... dezgustator. Mult prea rosie, mult prea purulenta si mult prea mare. Era destul de sigur ca nu era mare schepsis sa fii alergic la dragoni, dar se putea dovedi o problema atunci cand lucrai in preajma lor. Se gandi automat la sora Emei, la Dawn, care era una din cercetatoarele de la Sanctuarul Dragonilor Romani. Intregul ei vis s-ar destrama daca ar avea aceasta alergie, Drakonicus Salzest. Cine le-o mai da si denumirile astea? Un om beat proaspat iesit din depresie? Ridica din umeri si continua sa citeasca. Insa atunci cand ajunse la partea despre cum era tratata iritatia, se opri. Poate ca avea un stomac de fier, dar asta devenea ridicol. Ace, multe cuie si ingrijorator de multe patente.
  Isi arunca privirea pe deasupra paginilor, incercand sa-si dea seama unde era Cassie. Era curios. Oare plecase? Nu ca l-ar fi deranjat. De fapt, ajunsese sa fie indiferent. Fata era libera sa stea sau sa plece. Lui i-ar fi comod oricum. Nu o vazu, asa ca isi arunca picioarele peste pat, hotarat sa se uite in intreaga incapere. Doar ca se impiedica si se pravali pe podea. Se auzi un sunet scurt, iar Hawkeye injura cand observa ca isi redeschisese rana de pe piept, o mica pata de sange colorandu-i acum camasa. O acoperi cu mana, chinuindu-se cu mana libera sa se ridice cat mai grijuliu. Nu reusi, asa ca se trase langa perete, asteptand putin sa-si recapete forta.