In your hour of need

[Klaus Lovel]

• Acum rasuflase usurat, stia ca Dawn avea grija de ea de aceea si cand venise Rosewood fugise in padure. El nu avea cum sa de-a de ea, padurea era infinita. Insa stia si ca era periculos ca dusmanii lui Klaus sa stie de tanara, asa ca mai bine pentru cateva momente stateau asa, sa nu afle nimeni. Isi indrepta privirea catre Dawn si se incrunta cand aceasta nu termina propozitia. Se dadu mai in fata ca sa o priveasca si expresia ei se schimba, de la una amuzanta la una sub tensiune.
  - Hei, esti bine? Spuse el privind-o ciudat, insa in acelasi timp cu o curiozitate aparte. Nu stia ce avea Dawn, insa era sigur ca avea sa afle in curand. Se oprie prea brusc din vorbit iar asta il ingrijorase, parca intrase intr-o transa. O scutura usor pana cand aceasta tresari si zise:
  - Dawn, esti bine? De ce te-ai oprit brusc? Spuse el intr-un tarziu parca enervat de situatie...se ingrijora mereu cand tanara patea ceva.