Born to guide. Born to betray.

[Colin Hawkeye Rovson]

• Degeaba se opunea celor doua gorile de oameni care il apucasera de brate. Era imposibil sa scape din stransoarea lor, oricat de mult se zbatea. Curand renunta la idee, incasand o frumusete de pumn in torace. Pentru o clipa, era sigur ca o coasta se desfatase cu o ruptura, insa nu parai nimic si nici nu se simtea de parca s-ar fi fracturat una. Dar tot il durea.
  Il tarara pe coridor, luand-o intr-o directie necunoscuta lui Hawk. Simtea privirea lui Kane tintuita in ceafa sa. Ceea ce vazu incepu sa-l ingrijoreze. Coridorul cobora intr-un unghi usor, dar eficient. Totul devenea mai intunecat, iar peretii nu mai erau acoperiti de lavabila impecabila. Erau zgariati, de parca un grup de nebuni incercase sa evadeze de acolo, iar pe alocuri se vedeau pete inchise la culoare, intr-un roscat caramiziu. Hawkeye le recunoscu destul de repede ca pete de sange uscat. Intregul loc ii ridica fiori pe sira spinarii. Isi imagina ca asa se simtise probabil Ema, atunci cand fusese prinsa in Irlanda. I se parea un mod teribil de a muri, uitat de lume, intr-un loc ca acela.
  Camera in care intrara era simpla, inalta, dar potrivindu-se perfect cu coridoarele pline de igrasie. Hawkeye vazu doar doua mese. Una pe care erau ingramadite tot felul de ciudatenii din metal si una... una de care cei doi il legara in mai putin de o clipire de ochi.