Born to guide. Born to betray.

[Ema Snow]

• Astepta nervoasa intr-un colt umbrit. Acum se gasisera idiotii sa-si faca turele. Nu puteau sa se mai opreasca putin la o barfa? Era atat de aproape, simtea asta. Hawkeye era pe undeva pe aproape si cine stie in ce cretinatati ar putea intra daca era singur? Isi lipi spatele de perete, lasandu-se usor in umbre. Oricat de mult isi ura in alte conditii genele si faptul ca era atat de scunda, acum era recunoscatoare. Daca ar fi fost mai inalta ar fi iesit in evidenta si i-ar fi trebuit alt loc.
  Ema rasufla usurata atunci cand garzile plecara. Astepta o clipa inainte de a se furisa spre usa. Asculta si o deschise, strecurandu-se inauntru. Ceea ce gasi era un simplu birou. O fereastra inalta, specifica cladirii, un set de rafturi, un dulap si chiar si o planta intr-un colt. Erau cam multe stilouri pe masa, daca o intreba cineva, insa nimic nu iesea din comun. Ema se pregati sa se retraga -nu avea timp sa piarda- cand altceva ii atrase atentia. Nu prea lunga, negricioasa, insa de o forma pe care ar fi recunoscut-o oriunde. O simpla bagheta. Dar o bagheta despre care stia la fel de multe ca despre a ei. Din lemn de frasin dulce, 18 centimetri, continand lacrima unei sirene de apa dulce. Apartinea unui inaltagan ciufulit, cu urechi ridicole si de o veselie molipsitoare.