Born to guide. Born to betray.

[Colin Hawkeye Rovson]

• Si ar fi tot urlat daca nu l-ar fi parasit vocea. Si ar fi protestat in continuare daca ar mai fi avut forta. Umarul lui parea sa nu mai fie facut din muschi, oase si tendoane, ci flacari intepatoare. Bratul stang pulsa pur si simplu cu durere. Nu prea a avut timp sa constientizeze ceva, caci alta lovitura veni, de data asta mult mai ascutita decat ceea ce tocmai suferise. De data asta in piept, trimitand parca valuri de electricitate in intregul lui corp.
  Asta il seca de orice mai era in stare sa dea. Mintea lui intra in control si se pregati sa inchida circul ca masura de protectie. Iar Soimeanul abia astepta sa inoate printre straturile inconstientei, departe de orice durere fizica sau psihica. Asa ca primi intunericul cu bratele deschise, fara sa-i mai pese daca se va trezi iar intr-o zi. Nu-i intelegea pe cei care se temeau de moarte. Moartea era ca un fel de binecuvantare. In moarte nu exista durere sau tensiune. In moarte nu exista nimic. Poate doar o mare nesfarsita de calm. Aproape ca zambi la gandul asta. Nu o sa mai simta nimic in curand. Foarte curand.
  Auzi usa deschizandu-se, iar o voce necunoscuta spuse ceva ce Hawk nu pricepu. Cuvintele pareau prea distante. Insa, printre pleoapele aproape inchise, il vazu pe Kane apropiindu-se, o expresie curioasa in privirea lui rece. Lua ceva de pe incheietura lui Hawkeye.
  " Presupun ca domnisoara Snow o sa fie putin socata si..."
  Tanarul nu mai auzi. Ochii i se inchisera, la fel ca intregul lui sistem.